vezi tu niarne toată bănuiala asta
de posedare a libertății o percep ca pe o
chemare de corn de după asfințit
când luna-și trâmbițează ispitele am senzația
că port în mine de când lumea și pământul visurile
iar lipsa izbânzii lor nu mi-o imput mie ci libertății
acesteia imaginare care mi le avortează pe fiecare pe rând
da niarne degeaba am purtat și mai port încă armură
și scutul de apărare a cuviinței prin mine circulă
îndemnul acesta să evadez să mă propag
în calda-i aureolă de libertate dar pașii spre ea
îi simt ca pe-o vânătoare de vise niarne mă zbat
într-un noian de gânduri ucise din start nu apuc să
inhalez nici aburul emanat al dorinței când sar pe
mine sălbăticiunile ispitelor îmi mișună în voie
pretutindeni cu colți de fiare să-mi devoreze
întâia-mi alegere rezist cât mai am imunitate
flagelismul lor e prea extins și decis să câștige
mă ascund niarne în cel mai ferit loc din inima mea
mă-nchid în el și mă întreb cine-i învinsul
și cine-i învingătorul din lupta asta cred că știu
răspunsul dar poate nu am luptat îndeajuns să-mi
fie curajul călit să pot mărturisi cine-i


4 mai 2011