port un nume niarne
la fel ca toată lumea asta botezată
numai și numai pentru a se deosebi
unul de altul și pentru clarificarea
încrengăturii genealogice închipuie-ți
niarne un copac botezându-și frunzele
pe câte morminte ne-ar fi dat să călcăm
atunci când ele pier să nu mai vorbesc de
lacrimile plânse de ploile cerului sau
de suspinele copacului îndoindu-și în
bătaia vântului ramurile fremătându-și-le
de durerea goliciunii cu noi este altceva
noi ne îngropăm în tainele pământului
mort peste mort inimă peste inimă
primindu-ne botezul pământului cu un pumn
de țărână numele rămânându-ne înscris
doar într-un pomelnic vom trece prin aurore
subpământești adăstând laolaltă printre
șuvoaie de patimi veșnicia lor alimentează
respirația planetei și cu fiecare nume stins
vibrația-i crește misterul m-am întrebat
de ce a ales dumnezeu să ne zămislească
din pământ apoi să ne încredințeze tot lui
sigur că el cunoaște această taină chiar are
o logică niarne pământul ar fi mai sărac
și lipsit de măreția regenerării substanței
sacre toată cunoașterea ei ar fi fost o nespusă
risipă a închipuirii lui am fi putut răsări
mai simplu din semințe botezându-ne copaci
pierind în mituri sau neant și nu mai puteam
afla această artă a procreării ar fi bine când
stăm sub copaci să ascultăm atenți strigătul
închis la hotarul dintre cer și pământ care
ne osândește să cărăm cu noi lumina adevărul
și iubirea știu că săvârșim păcate niarne
că nu vrem să vedem să știm și să iubim


22 mai 2011