Ați văzut ce rău e când
Un bărbat nu vine-acas’
Și-l găsiți la crâșmă bând
Înspre ziuă plin de fas ?!

Și de mai ai și noroc
De-ăl mai bun din ăi mai răi,
Dimineața, pe cojoc,
Te scoli și cu vânătăi,

Dar să fie și curvar,
Câte-o lună să nu-l vezi,
Þi se pare chiar bizar
Măritată să te crezi,

Nu mai zic de bani, halal !
Cât ți-ar fi soțul de drag,
Și cafteală și scandal,
Toate de la ei se trag,

Doar Lenuța, mândră-n sat,
Cu ochi negri, diafani,
Nu s-a plâns de-al ei bărbat
Niciodat’ în șapte ani,

N-a avut vorbe, scandal,
Că Ion, cum am dedus,
Era soțul ideal
Și chiar foarte bine pus,

N-a sosit o noapte beat,
Fără bani, și-apoi, atins,
Ca oricare urecheat,
S-o mai ia și la încins,

Nici pe zi, el umblăreț,
Nu s-a agățat, haihui,
De vreo fustă prin județ,
Stând în pătrățica lui,

Până ieri, să vezi necaz !
Calculând după venit,
A făcut Lenuța caz,
De Ion, cât s-a scumpit,

C-a sărit, tot de la bani (!)
Leana,-n sus, aproape-un ceas…
Știți cum fac, la șapte ani,
Ale noastre…parastas !

Valeriu Cercel