mă așez lângă tine doar ca singurătatea să treacă prin amândoi
și să istovească în pământ umbletul ei
să crape tălpile de la atâta sete
marș, curvo, spune-i morții tale și alung-o din casa asta
nu vezi că s-a obișnuit să îmi doarmă în poală?

în jurul meu cerc de capete-sălcii
vai, săracul, șușotesc ele scormonite de vânt
rod pielea de pe trunchiul lor
gingiile s-au umflat și s-au copt
salbă de cireșe cărnoase
găsesc viermi sub scoarța capetelor-sălcii
și mi-i iau înapoi

petrec nouăzeci și nouă de zile apoi îmi las un singur picior afară
ca să mă rostogolească adânc în groapă
și să astupe cu fân