la început,
oricine e tentat să creadă
a te aciua la umbra unui om
nu ți-e decât rostul de
a-l mânui pe dumnezeu
eu vin să te apuc de ceafă
un iubit nu se poate numi
iubit până la ultima lovitură
de ricoșat.


așa că
genul ăsta de singurătate
asistată și văzul rânduit
cu mare grijă învelesc aerul
în miros de clor.


tu poți
să-ți prinzi lacrimile-n căngi
poți să te bați cu pumnul în piept
că-i marea ta dragoste dar
până la urmă cu toții facem loc
să treacă spăsenia să treacă sângele.



abia la sfârșit
stăm să ne întrebăm dacă facem sex
pe cât de prost scriem.