singurătatea nu vatămă. nici
văzul ocolind domol suprafețele
opace. îmi las gândurile
să cadă. răpăiesc în pieptul
mamei. în schimb, îmi cere să-i fac
un poem pe care să-l citească altor
mame.


șterg

eu nu alung pe nimeni eu
am grijă de podul palmei
e un stetoscop de nădejde are aceeași
fierbințeală ca și moartea.