"M-am trezit într-o lume cruntă, o lume fără limite. Nu puteam să trăiesc în temnițele unui vis fără final, a unui ideal fără egal. Nu puteam să stau încătușat în lanțurile fricii. Am încercat să fug. M-au prins ca pe-un vânat și într-o cușcă fără scăpare m-au încuiat. Nu credeam că am să mai scap, nu până când te-am zărit și cu al tău zâmbet mai răscolit. Ochii tăi m-au vrăjit și buzele tale m-au înnebunit. Și oricât am încercat să mi te scot din cap, tu nu m-ai lasat. Am tot incercat și la un moment dat seama de ceva miam dat: TE IUBEAM neîncetat. Dar trebuia cumva să scap, de lanțurile tale să mă despart, de parfumul ce pe pernă mi l-ai lăsat. Atunci am încercat din nou să fug și am tot fugit și la un moment dat am dat de un alt fulg de nea, un alt inger pe pământ uitat. Doar că el m-a închis mai bine decât tine și ținea mai mult la mine. Dar nici cu el nu puteam să stau și în lume din nou am zburat. Și acum zbor și ma gândesc la două suflete nebune, două iele bune, doi îngeri care m-au iubit și pe care eu i-am rănit. Dar încă zbor și caut un alt inger, un alt biet suflet, o altă cușcă cu lanțuri."