am caștigat cinstit
în fața lui Dumnezeu, sentința de a sui pe scara
răbdării, mușinându-mi gândurile,
îngropându-le-n găvanul materiei, descoperind țărmul cuvintelor
scurgându-se- ntr-o nesfârșită clepsidră.

am văzut lumea îmbrățișând orgoliile la sân,
alăptându-le cu patimi ce sting în ascuns virtuțile
care nasc nemurirea, răstignite în suflete oarbe, nedescifrând
leacul sau descântecul ultimului zeu.

am simțit harul învrednicit de cunoștința unui întuneric
lipsit de minte, de adevărul din înțelesuri neelucidate,
îmi curăț chipul de pata rațiunii cum c-aș fi identică
cu chipul lui Dumnezeu, îi simt doar lumina
mai presus de fulger, împărtășindu-mă dimineața cu ea

m-am ales cu biletul caștigător să-mi petrec timpul
înnoindu-mi mintea, îmbogățindu-mi sufletul cu
cele mai limpezi vederi, căci ochii-mi văd iar inima îmi
adastă-n iubire ușurându-mi grelele înfrângeri
lăsându-mi sufletul slobod să se-nșire-n poeme



29 august 2011