întâmplare a mâinii înfiorată mereu în mișcarea cărbunelui
schița aceasta a vieții își are uneori liniile largi
capătă formă într-o singură apariție
mini-portret al pasului înalt
grație în sepia
o zi


te joci cu nuanțele lumii în peisaje fără nume
discretă ca și cum nu ți-ar mai folosi nici un cuvânt
doar o ridicare în verde-albastru se face scânteie
încadrând o natură în contur fin
niciodată flori
doar clipire


șevaletul se miră în urma ta
ca un bărbat îndrăgostit
ultima oară






Foto: A. G.