Glasul ei era undeva la suprafață
La intervalul dintre răzvrătirea lucrului și frica de el

De ne-astupat sunt rupturile
Căci acum nu piatră de piatră se leapădă
Ci înșăși lepădarea se leapădă

Strigătul ca o primă întâlnire cu sensul
Ca un flux al durerii în testamentul cărnii
Dezolarea plină a materiei

Glasul ei e încă la suprafață
Nebănuită este ziua întoarcerii mele
Așa cum nebănuită este spre dimineață moartea vânatului sau a vânătorului