am fost o pământeană obișnuită
și mi-a fost bine, deși unii spuneau
că sunt o femeie complicată,
mă duceam la serviciu, veneam acasă,
deschideam televizorul, vorbeam la telefon,
viața era frumoasă și simplă,
tu cumpărai pâine, zahăr și flori,
și câte și mai câte mirosuri ademenitoare,
căruciorul de piață era un sipet fermecat
în care adunam culori de tot felul
și dulci nimicuri sentimentale,
nespus de ușor, precum ai trage în piept
un fum de țigară, firesc trecea timpul
cum aburul trece peste câmpiile întomnate
în week-end făceam dragoste,
sau poate era doar sufletul nostru
în nuditatea lui absolută
privind prin fereastră către o lume perfectă,
apoi adormeam numărând în gând
oi duse de stăpân la iernat,
dar spune-mi ce pot face acum
când așteptarea e un ucigaș sadic,
la tine e noapte, la mine e zi
și roșu doar iedera înflorește,
spune-mi cum să fiu mai puternică,
și cum să înving timpul,
învață-mă tu.