Ninge la Zalău

La tine ninge ca-ntr-un basm, cu fluturi albi și flori de nufăr;
La mine-n suflet, bate vânt, mi-e frig și mi-e pustiu și sufăr.
Mi-a înghețat privirea-n gol, uitată permanent de soare;
Mi-e dor de-o iarna, un colind, mi-e dor de tine și-o ninsoare.

Privesc ferestre care nu-s,și-aștept să nască flori de geață,
Din nopți de veghe și-așteptări, îmi tai felii de dimineață.
Alerg spre tine într-un vis, speranțelor să dau contururi,
Și-n inima ce-ți bate-n piept, să mă opresc, să stau de-a pururi.

Nu-mi spune c-am venit târziu, nu-mi spune vorbe să mă doară;
Aș fi venit de dimineață, dar iată...am ajuns spre seară;
În dimineața vieții noastre, eram străini, eram departe,
Două coperți, cu-același titlu, desprinse din aceeași carte.

Acum, aceasta se rescrie, printre ruini de vechi tipare,
Iar vara ce mocnea în suflet, se va trezi din hibernare;
Și chiar de ninge cu răceala trecutelor păreri de rău,
E vară-n inimile noastre, și-atunci când ninge la Zalău.

Marino - Via Marsala - 03-12-2011