îmi amintesc că strigătul
căuta trupul meu
ca un animal întortochiat în dimineață
limba deșertului

îmi amintesc mai mult
greu era corpul meu
și strigătul se îndepărta de la mine
prin iarbă
creștea din greșeală
zidul de pietre

aici se ascunde
nu spune cuvinte cu s
strigătul s-ar putea să se sperie
și atunci ce vom mai pune pe masă

aduceți vase de lut
aici își va face cuibar
din trupul lui vom sădi altă limbă
așa are să stie unde să vină
zidul are să cadă

îmi amintesc
ca și când strigătul găsea corpul meu
animalul ieșea din dimineață
ca sufletul din gurile morților
visul deșertului