podeaua se împuținează
ca multe altele,
îngerii din cerc au ochi boșturos
nu mai adună mare lucru
curăță plictisiți
țeava puștii

o potrivesc înspre celălalt
bec:

nu-mi mai pasă care pe unde se furișează
cine cu cine face dragoste
cine pe cine părăsește
învie
mușină
știu că atunci când deschid ochii
mei boșturoși, sunt o fereastră
iar dinții mei învechiți înăuntru rup zorii:

Doamna F. mă pune să repar
calorifere moarte ca și obrazul doamnei
F. ea nu lasă pe nimeni să se apropie de fereastră
a înhățat cândva vrabia din colivie sau invers și
i-a mestecat îndelung strigătul
doamna F. șuieră
fereastra capătă paloare
eu din contră, îmi doresc să fiu o fereastră
de sărbători
să se apropie de mine doar dintre cei sinucigași

doamna F, imită-mă
dar dă-mi voie să păstrez
lutierul

pe acest om eu îl iubesc