nu niarne mersul meu nu este
unul obișnuit ci unul mult mai apăsat
pe această materie tacit înțeleasă
cu greaua-i încercare pasul meu
îi atinge suferința scufundată încă de
mii de ani în pământ talpa mea e ca o
cruce înfiptă de fiecare dată în colbul
măruntaielor îmbătrânite îl simt
ca o mângâiere pe care o dă trupul meu
atâtor povești îngropate sigur că mă doare
umbletul piciorelor prin acest nesfârșit
ca și privirea care-mi sângerează
oprindu-se deasupra epitafului înscris
în amintirea jertfei nu pot decât să trec
mai departe niarne cărând povara altei
povești încă neterminate

19 ianuarie 2012