Nu pot să cred, om de cristal
de marmură, de lut
al meu opal negru l-ai făcut.
Era cel mai frumos opal al meu,
al tău, special, rasfatat, naiv.
negru acum.
Nu pot să cred că te-am lăsat
omule de cristal, de lut
ai vrut!...n-ai vrut?
Opalu-mi în negru l-ai crispat
dulce erai, transparent,
ametitor muscai.
Tăiai, șlefuiai opalul meu
neincetat.
poate la început,imbătat de culori
ingrijorat cedai.
Marmurà ai transformat din opal,
marmura neagra de pe pietrele...
...mormintelor reci de spital.

Privesc împietrită opalul meu,
atat de greu acum.
De cand ai plecat, cel care esti
de lut, de marmura...de cristal.
Opalul e banal...e doar
marmura rece de pe mormintele din spital.
Admirat,respectat,instinctual evitat.
opalul numai e opal.
e doar cristal de marmura, lut banal.