pe culoarul mirosind a pace
toți bărbații cu trufia lor
risipindu-se
în ape gălbui
nu trebuie să știi orașul în care te afli
în ultimul ceas
aici ea se oprește
ai să o vezi
culegând spicele
fetița aceea de lângă Rin

*

ai crescut la țară
stârnit de mirosul unui foc mocnit
într-un albastru pal
înghesuind cu pământul drum drept
de parcă lumea și-ar afla sfârșitul
într-un acces de tuse
căluțul fuge, acum știi ce ai
în mâinile arse de soare
e doar o poveste de copil
-poetul mic râde în urma noastră-

*

apoi doar așteptarea ca un vârf de creion
pierdut într-un mozaic de sticlă
și nici o pisică pe acoperiș
visând la un cuib verde
-tot mai des mă gândesc la moarte
cum la un noroc trecător construit din zmee
și din fiecare colț de stradă
în care ți-ai potolit setea
spoind cu var numele vechi
al penumbrei

*