timpul ne coase ochii cu nepăsare
ca ieri am fost
împreună
copii scotocitori de taine până aproape de tărâmul
pădurii fermecate

mai întâi ciupercile roșii maronii au năpădit peste tot, apoi s-au ridicat palate
pe locul defrișat

poate și de frică
eu am fugit am scăpat
tu ai rămas agățat de fluier, copile

blestemul vrăjitoarelor
te bântuie in pupile
când la ora din noapte
târâș pe vârfuri de vifor
arunci cu piatra din dor

suntem una cu vina
mielușica o înjunghie ritual
părinții
spre a ne ține in viață
cu sânge

Iubitul meu, nu mai plânge
e legea noastră
tu cântă înainte cu jale
mioarelor tale
când lacrimă sunt
și suspin

floare albastră