una dintre plăcerile dimineții
e să-mi plimb vesta
zăvorâtă sub lanțul cel gros
și de fiecare dată, același copil cârlionțat
mă oprește și mă întreabă :
- cum e ziua domnule ?
iar eu, plin de importanță și fără de sfială
îmi scot soarele din buzunărelul vestei
îl privesc o secundă
și-i răspund ceremonios:
- e o zi senină fără doi nori, micule Prinț