strigă-mi tăcerea ta în mi minor,
în do major ți-oi răspunde,
apa noastră curge domol
și în unde se simte-un tremol...

derutată ești de privirile-mi câșe,
de vorbele-mi spuse-n răspăr,
dar știu,
cu priviri jucăușe,
chiar prefăcute,
de tine mă faci să îmi fie iar dor.

ce demon,
în tine, iubito, se-ascunde?