dacă aș dori ceva
aș căuta inexplicabil
dacă aș cunoaște ceva
aș ști că acela este un drum
numai că eu sunt confuză
prin mine trec șuvoaie neînțelese
tot ce se oprește în mine respiră
de multe ori alerg înaintea oricărui sunet
abia când mă trezesc mă luminez
ca o cometă ce merge de-a lungul mileniilor
aliniate impecabil după diverse tipare
cel mai cunoscut așezat în primele trepte
ale memoriei scanează la fiecare rotire o idee
uneori generoasă alteori aud doar scâncete
avertizându-mă printre sughițuri că moartea este
abstracția acestei vieți un fel de joc între ce a fost
și va să fie și cea mai grea suferință este aceea
când mă rătăcesc printre morți neștiind din ce motiv
mă aflu acolo

31 mai 2012