cel care nu face diferența între omul de geniu și prost
idioțenia care a cuprins o țară mereu foarte gri
o planetă coborâtă în subterană
și lăsată să-și piardă identitatea săpând galerii de cârtiță
pentru un efemer exercițiu de supraviețuire
fiind singurul spirit al luminii menit
să schimbe natura lucrurilor și normele
când s-a făcut noapte am fi vrut să-l strig
pentru cei care vor să rămână și să nu piară
a doua și ultima prăbușire a civilizației maya sângeră
viața și moartea nu sunt antonime
ci mituri uitate și amintiri neduse la capăt
genialitatea lui socrate de a sta de vorbă cu o matroană
îngenunchează imperiul roman pentru mai multe sute de ani
dacă prin absurd socrate s-ar întoarce din morți privindu-și semenii
ar face infarct și nicio ambulanță nu s-ar mai auzi
ar înțelege că lumea în contemplare divină a fost pierdută
ca un lucru ce nu-ți mai face trebuință uitând unde l-ai pus
spitalele marilor traumatizați ai spiritului s-au închis
medicii sunt complici la cel mai teribil genocid
privirile paralizate atacă în haită ca lupii de stepă
daimonul îl cheamă pe robinson
altul e drumul aceeași poveste despre nu știu