Diminețile-mi vin cu un dor
nepătruns, cu dulceața de prune
pe un unt degresat,
nesperat, îmi doresc iar să zbor
cât mai sus, ca apoi
ca un fulg răsucindu-mă,
prăvălindu-mă,
de al tău drag
topindu-mă,
să îmi trag
suflările.


Evadând într-o cană cu ceai
dintr-o ceață de vis și un somn,
vreu să-mi stai,
numărându-mi anii,
când visez să-mi revin
din suspin umerii să-mi cadă
și gândurile vor urma.