stăteam cocoțat în firida-ngustă dintr-o carieră de argilă fremătând a cald
de prin păr scuturam țărână var julisem cot genunchi sare-mi ieșea din pori
închipuiam scenarii fără cap coadă încrezător că nu-i realul monoton calvar
n-aveam vreun plan vârsta-mi schița prin aburi ceea ce-aș fi devenit cândva
eram erasm elogiam o nebunie a jocului și cruzimea din privire ceva erotic
năvălea-n glasuri atitudini născociri pozne mă ridicam să zburd prin cartier

altădată n-am mai putut să ies din gura aburindă a pământului din buzunarul
flocos de marsupial din obiecte dragi complet ruginite din cuiele scrisului vechi
“să vezi ce ram de brad ne-a intrat în casă dacă-l descurci din perdea ghinionu’
o să iasă afară pe balcon” și-l scurtă rapid tataie luând din mâna bunicii-un satâr

*

ăia din Auchan înghesuie rădăcina cu turbă să-ncapă în ghiveci și-mi zici “îți dai
seama ce nesimțiți sunt unii oameni de mutilează plantele le-nghesuie în racle”

iubito_una lumea care a ieșit din cutia pandorei nu seamănă niciun pic bradului

primește în ziua pășirii spre maturitate un turn verde gotic: iubire din vitralii