pe strada Caișilor la numărul 32
îmi rămâneau mici tenișii… de trei ori pe an…
pe strada Caișilor erau doar meri
care făceau mere acre
și holograme mișcate cu Dana, cu Mimi, cu Gugiuman, câinele cu blana în flăcări,
La groapa de lut mă pupam cu Andreea de mai multe ori
decât știa ea…, visam
o ramă din care pictura se întinde ca o iederă
revărsându-se
pe strada Caișilor este colb înalt, doar carul cu boi
străbate precum veșnicia până la capăt
cară de la câmp rodul
și spre cimitir liniștea-spirală
duhul prisosind ciclului firesc
pe strada Caișilor într-o zi
am crescut mare, prea mare
până la calea ferată
până la orașul de la Dunăre
până la Roma, cetatea eternă…
pentru perspectiva întoarcerii a trebuit
să mă deșir – procesul invers al bulgărelui de zăpadă…
pe strada Caișilor nu mai este nicio stradă