își uitase țigările lângă ceașca de cafea
și-acum, doar mai are, doar ochii amari de la ea
și mâinile răgușite, le-a ascuns în buzunare
în stradă, rupea calendare

fără nume, un om fără nume și-o bicicletă prea veche
o căuta din pereche-n pereche
la universitate, vindea suflete, sau culori,
într-o lume gri, el vindea flori

orișicui mai trecea, unei fete oricare
chiar și sufletul din dotare
i-a plăcut cum zâmbea, ea i-a dat o țigară
și-o calendaristică primăvară

și mulțimea trecea ca și când
nu ar mai exista povești pe pământ.