vreau să înțeleg de ce nu vii spre mine
de ce drumurile pe care le alegi te duc mereu departe
ca și cum sângele din venele mele nu curge pentru tine
vaporul pe care ești
rămâne mereu prins în lichidul aproape negru și vâscos
degeaba întrebi oameni cu măști unde sunt
ei nu cunosc o femeie dintr-un autobuz
cineva dintr-o mare de oameni triști

detesc depărtarea asta absurdă
ea devastează tot ce înțelesesem despre lume
caut explicația în ochii tăi
atunci înțeleg că nu mai ești în tine


am devenit încet insule artificiale
pe noi trăiesc bogații goi ai acestei lumi
plajă întinsă între amărăciune și deșertăciune
ape tulburi urcând un munte de noroi