poate vi se pare ciudat, dar nimeni n-a observat
fisura ce-a apărut, separându-mă
nimeni, cu excepția unui imens roi de fluturi
ce m-a dezlegat de mine

cine are ceva de spus s-o facă acum sau să tacă pe vecie
dar mă-ntreb, cine oare a uitat ușa deschisă
lăsând veșniciile să se amestece
într-un prezent ambiguu?

dacă cineva știe regula după care se desparte la capăt de rând
poate că mă va ajuta să-ndepărtez clivajul
astfel încât jumătățile
să ajungă de aceeași parte a liniei