mai limpede de-atât nicicând n-a fost
singurătatea
la ușă moartea stă să ia pe cei mai curajoși
iar lașii lacrimi storc cu greu și-atacă
femei, copii și vis și chiar câte un vers
vor dispărea cum nici n-au fost
trăind mai sus un pic
sclipind mai sus un pic, spre steaua cea întreagă
întreagă rămânând
și eu
asemenea cu noaptea
și cu visul