cuprinși în brațele minciunii
noi fabulând ne amăgeam
că se deschid pe ramuri muguri
dar frunzele cădeau din ram

pe întuneric nu știam de riduri
uitând de vârsta ce-o aveam
ne hârjoneam ca niște tineri
dar frunzele...

......................................

țineam morțiș cu dinți tociți de clipe
de ce-ai aprins luminile să am
prăpădul toamnei năvălit în mine
smulgându-mi frunzele din ram