mă cheamă luka și o iubesc pe ann desigur și ann mă iubește

așa
cum știe ea

mă percepe ca pe un salcâm după ploaie
mă mângâie eu îi ling tălpile mâncăm cu aceeași gură
locuim pe plajă

acolo
șoldurile sunt cele mai ann sânii la fel
cearceafurile albe și ce să vă mai spun
uneori facem dragoste
sau știu și eu

îi țiu degetele lipite de buze în oceanul plin de amurg

las barba ann părul despletit
doarme adânc și visează nuștiuce fumegă noaptea o fericire ne umple
stările de seninătate de seninătate cred că sunt trebuie să fie
propice iubirii

nimica mai frumos