mașinile au răgușit
sub ploile violet
ce au încolțit ca niște fiare
strada principală
merg cu brațele încleștate la spate
urletul tălpii s-a lipit ca o gumă
de asfaltul hărțuit de nevrozele
gri bacoviene
ceaiul pe care-l pregătești
așteptîndu-mă
se chircește bizar de somnambul
în placenta mea roz
sunt mama sau tatăl lui surogat
cînd vom face dragoste
îl vom naște împreună
acum el merge în mine
rîde nervos la orice căscat de claxon
ne mergem în doi
ca niște siamezi revoltați
de această toamnă de ou
mașinile au răgușit în spatele nostru
vomitînd resturi de ploaie
dorul tău mă trage de palton
mi se urcă pe umeri ca o felină
înnoptînd semafoare
din părul meu a căzut un ochi
încă un ochi
a treia castană
al patrulea cer
strada își vindecă moartea
în timpanele mele care nu vor
să mai ascundă nici o busolă
cînd vom face dragoste
mașinile se vor topi încet ca vata de zahăr
merg cu urmele de ruj ale brațelor
tale
zgîrîindu-mi spatele
într-un spasm de cadavru
într-o așteptare
pe care o număr și o deznumăr
o rostogolesc văpaie printre sîni
mă arunc în ea ca într-o cadă de baie
înmugurind spuma cu respirări puerile
îmi simt plămînii două crengi de cireș
de una se agață tresărirea mea roz
pe alta se cațără lumina felinarului spart
de la capătul străzii
cînd vom face dragoste
al patrulea cer
va arunca între noi a cincea castană