locuiam pe-atunci doar în ultimul rotund
desenat de tine și de tutunul ucis în chinuri nebănuite
desigur, nu era doar ars
tortura începea cu mult înaintea chibritului scăpărat
tortura timpului asimetric
a liniștii nedorite și a liniștii care nu se mai ivea
ecuații se strecurau dintr-un suflet în celălalt suflet
cum să ondulezi acest timp spre noi
cu câtă tristețe să-l pot îndoi
și câtă îndoială deșirându-se poate să umple spații
pe dinăuntru pe dinafară
doar ca să apară spirala perfectă
știut e doar că s-a întâmplat
iar linia continuă și strălucitoare
nu s-ar putea frânge
înainte de frângerea mea
vreodată