"adio an blestemat" zice poetul
și noului an "bun venit" dar cel care vine
e fiul sistemului decrepit
și-al speranței - sfintele moaște mă-ntreb
dintr-o criză profundă și-un tată dement oare
ce fel de prunc se va naște variante sunt trei

-I-
fiu cu grave carențe debusolat și lânced
se va scălâmbăi cu guri de mass media Într-o
clovnerie tembelă vulgară aspiratoare de timp
pe când insensibilul trup îi va fi sfârtecat și mâncat
de aceiași satrapi secătuindu-l de vlagă
urechile surde zădarnic vor fi asaltate de strigătele
deZnădăjduitei mulțimi doar oasele-i goale
vor răsuna în ecou lovite de pietrele smulse din
caldarâm și-aruncate în scuturi sfârși-va
duhnind umplând sfertul de secol

-II-
oră de oră meridian după meridian ne vom
bucura infantil de aruncarea spre cer a
miliarde de inutile și muritoare steluțe
nevăzând monstrul care se naște cârcăiac
cu 365 de segmente cât pământul de mare din care
ies capete hâde
terorism disperat sau habotnic
xenofobism din frustrare sau parșivelnic indus
faliment sărăcie ce urlă și cel mai hidos dintre toate
c-o față de crist propăvăduind libertate dreptate
bunăstare adormitoarele droguri dar care-n ascuns
îngrijorat de creșterea exponențială a "prostimii"
pune la cale conflicte războaie cataclisme boli
în masă extincții să le rămână lor țâțele pline
pentru lux deșănțat și corupții
nemaiputând răbda pămânul se va cutrEmura în adâncuri
redeschizându-și gurile de foc răcnind cu pucioasă
și lavă stârnind ploi acide puhoaie ochi din
calea lactee întrebători vor privi de ce în
locul planetei albastre e-o bilă de fum

-III-
îmi place să cred că totuși anul ce vine
izbânda deplină a unor gene recesive să fie
cu-nțelepciune dragoste pentru viață iubire
cu creierul limpede să ia pământul în palme rotindu-l
să-i vadă apele poluate și să zică nu-i bine
deșertul privindu-l cum se-ntinde
jungla dealuri și munți despăduriți aerul împuțit
mirosindu-l și în adânc privind furnicarul de lume
înțelegându-i metehnele iarăși să spună deloc nu e bine
până aici haina ticăloșiei trebuie aruncată și-n
haine noi de gândire s-avem grijă de mama pământ să fie curată...

fiecare se naște trăiește suferă speră și moare singur
îngrijorat mă întind pe albul zăpezii
cu ochii-n adâncuri de ceruri și zic
doamne dacă într-adevăr exiști iată-mă-s crucea pe care a fost răstignit fiul tău OMUL nu mă mai părăsi
întoarce-ți fața spre mine în anul ce vine și an după an...