de la o vreme nu știu ce se întîmplă cu mine
din ce în ce mai des nopțile îmi par o plajă cubaneză pe care aștept
un sprijin aerian ce nu mai vine
dimineața e un atașat militar fără emoție ce aduce o scrisoare în care
se mulțumește mamei că fiul a luptat bine
totul se întîmplă de parcă n-aș fi prezent
le spun hei sînt aici
dar toți vorbesc despre mine ca și cum aș fi fost
ce viitor aveam în față
cum am plîns cînd am luat primul patru la mate în clasa întîi
ce memorie aveam de puteam să țin minte fondatori de religii
dar uitam aproape tot timpul cum începe actul de căință
îmi dau seama că e inutil să le spun altora că exist
în fond și dumnezeu există chiar dacă nu-l vede nimeni
mă așez pe marginea patului organizez o conferință de presă
împart reporterilor pișcoturi și pixide promoționale
îmi plătesc taxele rețetele compensate timbrele judiciare luatul în spațiu
le spun tuturor că sunt cel care nu trebuie lăsat singur
pentru că tocmai atunci fac gesturi necontrolate
fierb carne de om și-o mănînc în speranța că îi voi lua locul
îmi vine cheful de-o ruletă rusească
din calendare îmi fac revolver pun țeava la tîmplă și trag
zîmbesc în semn de respect
voi purta toată viața numele sfîntului care s-a nimerit
să-mi zboare țeasta

nici nu mai știu ce să cred despre mine
în loc să am o slujbă stabilă să-mi spăl regulat hainele
să fiu sociabil cu șoferii care îmi dau prioritate la traversare
încep să uit lucruri mărunte
și nu mă las pînă cînd nu mi le aduc aminte
iar lucrul ăsta mă scoate din sărite
într-o noapte m-am plimbat prin cameră furios pînă mi-am amintit
că rulota în care visam să trăiesc e un airstream clipper din 36
în altă noapte m-am chinuit vreo două ore să-mi amintesc cum se numește
juratul de la the voice of u.k care e și solistul trupei the script
negru de supărare mi-am zis ce mama dracului
de ce nu poți memora lucruri simple care nu-ți fac nici un rău
dacă tot ești așa de bun să ții minte oameni care au fost odată ai tăi
dar care n-au pic de respect și vin peste tine tocmai atunci
cînd nu mai ai nimic de împărțit nici măcar o masă caldă
într-un cort pe care scrie armata salvării
mi-am promis că dacă vreodată voi ajunge bărbat
am să mă transform într-un birou de acordat vize
am să mă așez la coadă cu noaptea în cap
și n-am să mă las pînă nu voi fugi cît văd cu ochii de mine
chiar dacă pentru asta ar trebui să mă însor

aș putea să-ți mai povestesc despre cum am devenit fan liverpool
după meciul cu arsenal din ‘89
ai putea spune că m-am născut cu sindromul iubirii față de învinși
poate pentru că și eu sînt ca ei sau
poate pentru că cine se aseamănă se adună
îți spun adevărul
după ce cristos s-a suit pe munte și a predicat cele opt fericiri
mulțimea a început să cînte you will never walk alone
și așa a rămas pînă în zilele noastre
învingătorul ia totul dar nimeni nu-l ține minte pentru că moare singur
în vreme ce toți povestesc despre cei care-au știut
să piardă cu grație