agonia
francais

v3
 

Agonia.Net | Règles | Mission Contact | Inscris-toi
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communautés Concours Essai Multimédia Personnelles Poèmes Presse Prose _QUOTE Scénario Spécial

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 


Textes du même auteur


Traductions de ce texte
0

 Les commentaires des membres


print e-mail
Visualisations: 1473 .



Am piatră la rinichii vieții mele
personnelles [ ]
Amintiri

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
par [sorinucu ]

2014-04-17  | [Ce texte devrait être lu en romana]    | 



Nu era cea mai frumoasă, nu avea o culoare definită, nu era fină, nu năștea în mine pofta de-a o păstra bine strânsă în palmă dar... era piatra mea. Mă însoțea în fiecare zi la școală. Știa drumul mai bine decât mine, și asta pentru că marca mereu aleile câțiva pași înaintea mea, impulsionată de vârfurile pantofilor mei de imitație de piele, prăfuiți de-atâta fotbal și hoinăreală. Era o plăcere s-o văd slalomând printre obstacolele ivite în cale. Ocolea pietre mai mari decât ea, aluneca peste pete de ulei și bălți stătute, sărea sprințară peste armate de coji de semințe și cioburi și nu se plângea niciodată. O urmam ca vrăjit, ca și cum ne unea un fir invizibil, ca și cum ea era aceea care mă ducea pe mine și nu invers. Aștepta, foarte răbdătoare, să se termine orele, pitită printre creioanele, stiloul, guma și compasul din penarul meu de lemn. Pe drumul înapoi acasă mergeam ca doi buni și vechi prieteni pînă la ușa blocului, loc în care rămânea să mă aștepte peste noapte, ascunsă în gardul viu, departe de mâini străine. Uneori, după-amiaza, mă însoțea pe la câte-o coadă ceaușistă, în special la cele de la magazinele de departe, ca să se simtă utilă, să mă vadă fericit cu ea. Ne împăcam atât de bine, piatra mea și cu mine... De aceea, când am mai crescut mi-a fost foarte greu să accept ideea că nu era decât un mineral, o entitate fără suflet, fără viață, fără spirit. Nu i-am spus asta niciodată. Era o piatră foarte, foarte sensibilă. Și nu aș fi vrut cu nici un preț să o rănesc pe piatra mea.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii La maison de la litérature poezii
poezii
poezii  Recherche  Agonia.Net  

La reproduction de tout text appartenant au portal sans notre permission est strictement interdite.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politique de publication et confidetialité

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites! .