Venise la mine un câine/ Câinele Licantropus/și mi-a zis:
Anna stă pe stânca de pe care plonjai tu. Privește răsăritul, apusul și iarăși, a doua zi o ia de la început... acolo m-ai lăsat și-ai spus că revii... am venit să te întreb dacă preferi un nume... pietrele mele i le las ei...

de mâine
visele Doamnei Pachet
se vor muta-n cer
pregătește vaporul cu norul
și ai grijă de norișorii ei



se întâmplă să fie
până când
nu mai este



Uneori, povestea miroase a flori. Se așează pe bun, pe cald, pe frumos, a dragoste, până dincolo de alb. Între mine și zid, o gărgăriță, căutând o zeiță. Un câine mă latră să-l mângăi. Se uită-n ochii mei până-n străfundul gândului.

evident că
m-am speriat
s-a speriat și calul meu
și-a nechezat îndelung
ymp:resia de Infinit
s-a scuturat a ploaie de vară

din pietrele Annei
piatra (P) ai văzut-o-n fotografie
ca ea
am încă o mie
dincolo de zidul alb

alb
foarte alb
până la ultramarin




Constanța, vineri, 4 julie, 2014
(Scrisori din grădina Inorogului Alb)