rochia mea va continua să danseze cu tine
și chiar te va îmbrățișa
rotindu-se sub brațul tău
până va spune: am obosit
te vei preface ca nu ai auzit
sau nu ai înțeles exact cuvintele unei rochii lungi
din care lipsește stăpâna
vei continua să dansezi până când
prin mătase și bride satinate
ritmul ei îți va trece printre degete
rochia va sta o vreme lipită de costumul tău
fără să respire
desprinsă cu greu de reverul stâng
o vei întinde încet pe patul foarte îngust
netezind și albastra umbră de pe cearșaf
te vei așeza pe scaunul de alături
și vei citi o carte minunată despre Decembrie, moarte și legi
sau despre mântuire
și pentru că în noaptea aceasta nu e frig
vei deschide larg fereastra și ușa