mi-am lăsat liniștea în camera mută
afară, e-o ploaie desfrunzită
și pași fără noimă printre ziduri
prelinși ca o iederă peste tencuieli sparte
chemările-au rămas și ele mute

periplul acesta este ca o trecere
am văzut-o, am simțit-o, e prezentă
cum doar moartea în fibra noastră
adastă