orice curs despre istoria poemului
nu poate fi decât somnambul
precum o iubită medievală
pe care ai uitat s-o seduci
la miezul nopții
poemul te trezește
și –începe să a se căina
cât i-a trebuit să ajungă până la tine
la această oră este imposibil să mai fie pe aceeași
lungime de undă cu tine & altcineva
nu este exclus ca toți poeții lumii
fix la 24.34 să doarmă pe jos
pe o rogojină de apă
fâl-fâl
vine îngerul
prin camera poetului
brusc geroasa iarnă devine vara poeziei
în care ne-am iubit sub clar de lună
ascultând de foarte aproape pe câmpuri greierii
cântecul lor fosforescent și neincetat
păscutul și răsuflarea cailor de povară lăsați singuri de stăpân
ca o amintire a libertății promiscue
de aceea libertatea e cea mai grea povară a lumii
de aceea există butada diurnă conformistă
,,leagă calul unde spune stăpânul ’’
care cal care stăpân care iarbă
pasc poemul până la rădăcină
rădăcinile poemului sunt rătăcirile poetului în această lume
în zori de teamă ca poemul să nu plece se spune bona nocte muliere
și atunci poemul
luce labor est dulce magnum est