O casă de chirpici văruită
în alb, Dar nu e în Estul Cubei
cum mi-am imaginat-o.

Aici e mama cu rădăcinile ei
cu flori în ghivece
cu frunze atârnate
de pe dulap.

Are vesta și șosete din lână
după treizeci de ani de tremurat
nu-i mai e frig și niște mâini
o acoperă în fiecare noapte.
Niște mâini de horticultor.

Aceleași mâini repară o bicicletă
hrănesc miei
măgarul
cei patru câini
o pisică
găini
și
rațe.

Mama zâmbește și lacrimile ei din vremuri
s-au preschimbat în cercei fini de aur-
îi poartă mândră în urechi.

El are o casă din chirpici
pe jos un covor sub el pământ.
Are picioare-rădăcini, îi prinde bine pământul
îl udă.
Degetele sale sunt greble
dimineața plantează copaci
în salopeta Direcția Silvică Dolj
noaptea aceleași mâini muncite îi acoperă spatele.

O casă de chirpici în Sudul Olteniei
lipsește pianul dar
n-ar fi știut oricum ce să facă cu el probabil
l-ar fi acoperit cu o față de masă
un macrameu
și flori de plastic în vază.

Flori- așa o strigă el.