într-un jurnal apolitic mărturisesc neutru
până la istovire am locuit oameni
buni
răi
la pătratul iubirii sau urii
(câteodată chiar fără să pipăi nuanța exactă)
să pot respira în cămașa de in a prezentului
locuiesc acum roți (cât de pasager sau nu rămâne de văzut)
spițe de amintiri învârt drumuri ce nu duc nicăieri
(ochii mei scrijelesc ziduri)
construiesc pasarele pentru atingeri
tuneluri
povestea cărnii fecunde trebuie spusă
întruparea în duh
uneori doare
între mic dejun și cină
sap cu dalta-n vertebră dezgrop cimitire
stele
de sub coaste
(doar am împărtășit sângele meu cu toți cei ce m-au biruit
și-am aprins candele)
câteodată sunt plină de toamne
înserări luminate de focuri de tabără înghesuie-n mine
roți speciale
(poate aceleași umplute cu alt anotimp)
turnanta lumii deconspiră echilibru precar
cuvintele piaptănă furtuni
cascade
insomnia întoarce ia nopții pe dos
glezna se frânge
să-mi găsesc matca depăn
golul secundei
mănânc depărtări gerul nu poate stinge
focul din mine
echidistant față centru
îmi dau voie să dorm câteodată

în urmă cad capetele copiilor
țărmul pustiu închide valul uitării

locuiesc roți în apus
sub ploaie de curcubeie
plantez cireși în zile comune eliberez sărbători
din arhive prăfuite

privesc zenitul cum se îneacă-n stigmate
pe Golgota e sens giratoratoriu