singurul lucru pe care-l regret e
că n-am avut pe nimeni lîngă mine
să-mi spună dacă lucrurile bune care mi se întîmplă
sînt un șir lung de coincidențe ori un semn
că cineva acolo sus
mă ascultă

nu-i niciun farmec dacă descoperi sensuri de unul singur
asta nu de face mai înțelept
ci mai trist
acum mi-au mai rămas doar cîteva dimineți neclare
ca niște ochi pe jumătate deschiși
autobuzele care opreau cu zgomot ciudat
de-ai fi zis c-au intrat în altă dimensiune
scările rulante fără sfîrșit din waterloo station
(din vîrful lor îmi venea să mă arunc închipuindu-mi
că sînt janne ahonen)
plaja din brighton plină de nepoți răzgîiați
care se masturbau pe furiș cînd ieșeau la antrenamet
fetele cu țîțe abia mijite din
premiership

nu-mi mai doresc decît
să-mi plimb degetele pe pîntecul unei femei
ca o rafală de vînt din senin stîrnită pe malul tamisei
de oameni să mă ascund între coapsele ei
ca oliver twist de frica bătrînului fagin