erau zilele acelea în care nu îți găseai locul nicăieri
te mutai prin toate ungherele casei dar parcă
niște ochi străini te priveau peste tot
cu un fel de milă pentru săracul copil sărac
cu un fel de dezgust

afară se apropiau pașii tatei
care a lucrat o viață 12 cu 24
și pe care noi toți l-am băgat în pământ
de tânăr.în pământ, da, în pământ
așa spunea tata fumând așezat pe fotoliu
în timp ce tu îți căutai un loc mai acătări
încercând să faci ceva cu mâinile
sau să înclini capul într-un mod
care să îi arate cât te simți de vinovat

și apoi vine momentul acela
știi bine că ai două-trei minute la dispoziție
până va termina țigara și se va ridica
iar tu va trebui să-ți găsești
neaparat ceva de făcut
ceva cât se poate de firesc
cu un soi de zâmbet la colțul gurii
așa cum îi place tatii
de parcă-n casa noastră ar fi liniște
de parcă-n casa noastră n-ar fi frig.