life is so unfair,
fiecare clipă în care ai făcut fericit pe cineva,
nu primește discount,
dumnezeu nu negociază cu nimeni,
viața nu negociază cu nimeni,
moartea nu negociază cu nimeni,
nu dă nimic înapoi, nu împarte speranțe,
te abții să mai privești, în urma ta
dorințele aleargă paralel cu drumul tău,
cu inima ta, cu visele tale,
pe frunte porți numărul orelor
care ți-au mai rămas de trăit
în fiecare dimineață îl vezi cum se schimbă:
43.800, 43.799, 43.798 ....

te uiți febril în jurul tău:
131.400, 175.200, 289.080 ...
îi invidiezi pe cei care-ți vor supraviețui
și vor trăi timpul ce nu ți-a fost hărăzit,
întocmești lista celor mai importante
zece lucruri pe care nu le-ai făcut în viață:
să-mplinești o dorință,
să faci o călătorie spre mare cu un necunoscut,
(să mâncați midii, să beți bragă, să vă iubiți
ca nebunii deși nu v-ați mai văzut niciodată)
să urci un munte de temeri ținându-i inima-n palmă
și-acolo să-nvingeți gravitatea împreună,
măcar o dată să-ți trăiești până la capăt o frică,
să-ți alegi un dușman care să te definească
și să-și amintescă de tine zâmbind,
să-i ierți necondiționat pe toți cei care ți-au greșit,
(vor plati cu siguranță cândva, la fel ca tine)
să le dai celorlalți șansele pe care tu le-ai ratat,
să le spui rămas bun tuturor celor pe care îi iubești,
apoi să-ți trăiești ultima zi în poemul tău preferat:
amarte sin invadirte,
multiplicarte sin perderte,
decirte sin traicionarme,
guardarte sin poseerte,
y, así, ser yo mismo en lo más
secreto de ti