1.Stau în pat și gândurile fac grevă, nu mai vor să muncească învârtind roata de fier a gândirii.

2.Privirea nu refuză niciodată să colaboreze cu lumina, pentru a desfolia de pojghița opacă lucrurile policrome și realitatea subiectivă.

3.Bătrânii pendulează înspre nefiind, încep să discute cu el pentru a se acomoda, distrug entitățile din non-spațiile lui, își pregătesc sufletul și spiritul pentru o eventuală reîncarnare.

4.Bătrânii își pun non-ființarea într-un glob de cristal, prin care admiră orchestra formată din instrumentele nimicului.

5.În fiind se strecoară deziluziile învelite în lacrimi și care își abandonează sufletul lumii, cules de univers și dat în grija heruvimilor.

6.Nefiindul, cu cohorta de simulacre meschine și insidioase, încearcă să transforme jalea existențială crescând din suplicii în bucuria falsă de a nu mai simți nimic.

7.Iluziile s-au spart în cioburi, ciocnite de realitatea contondentă, însă îmi însușesc cerul din intrinsecitatea cuvintelor, cu substanța sa, panaceu.

8.Iubirea însuflețește Universul, ce capătă sentimente siderale și este plin de entități cosmice situate pe trepte superioare față de om.

9.Fericit e cel ce se simte plin, când este asaltat de goluri, cel ce a învățat cuvintele să facă poezii, cel ce este însetat de esențe.

10.Cochetează cu fericirea cel ce s-a reîncarnat în corpul tău, cel ce și-a așezat spiritul într-o viață nouă, trăită în mod sublimat și transfigurat, cel ce poate înțelege vântul, care îi descrie locurile prin care a trecut.