Oare cine vei fi tu?
Cât de mare vei crește și cum te vor numi
toți acești oameni care nu m-au văzut
și nu mi-au simțit îmbrățișarea în care te-am cuprins
în lumea dinlăuntru
care s-a făcut mai mare
și mai mare
cât să încapă în ea întregul pământ cu deșert și oceane
și încă să mai fie loc
și tot să vreau să îmbrățișez cu sufletul meu viu, dăruit,
și alte asemenea și diferite lumi
doar pentru că tu, bucuria mea, ai fost aici, în lumea dinlăuntrul meu
ei, acei oameni care au lipsit brațelor mele
nu știu cum te vor numi

poate vor crede că ești un fluture de aur limpezind nopțile în cele mai frumoase dimineți
sau te vor crede tânăr căprior iubind ca prin vis după visuri, izvoare și ciute,
o umbră albă și blândă – arătare care mai mult se adulmecă decât se zărește
și mai mult se simte decât se aude
și știe,
știe.....
oare cum vei fi tu, cel care acum ești doar
un băiețel adormit la intersecția dintre lumi?