nu știu câte surâsuri am stins
doar pentru chipul tău
câte iubiri uscate ți-am aprins
ca să te văd mereu
și de când caut să te-aud foșnind
cu umbră și cu soare
din trupu-ți fraged înfrunzind
să-mi dai căldură și răcoare

doar o cafea amară aș dori
din somnul lung să mă deștept
ca universul să ți-l pot opri
acolo unde mă îndrept

și-o singură țigară ca să-ți scriu
solemn sorbind din dulcele tău vin
povestea despre calul fumuriu
apoi și norul tău să ți-l îndur senin

un ceai fierbinte doar să-mi mai servești
căci eu cu oase ți-am croit cărare
știind că ai să mă-ntâlnești
și ai să-mi curgi nectar de floare