Ascultați! Ascultați clarul de lună! Chiar nu auziți? Chipuri de căpriori sunt ascunse-n ochiuri de brazi. Secundele ard în chemarea haitei fixate acolo într-o deplină mișcare. Ultima zbatere.

Ascultați! Ascultați timpul flămând! Au împietrit îngerii în cer. Cuvintele își freamătă nările, două câte două. Nervoase. Încet, se retrag disolubile, hașuri peste umbrele copacilor goi cenușii peste noapte.

Ascultați! Ascultați febra frunzelor! Ce fel de lup singuratic ești tu dacă toate acestea vor avea un sfârșit. Mă întreb! Să strig? La ce bun! Peste clarul de lună, grăunții de nisip vor încolți negreșit, cuvinte nescrise azvârlite în cursă. Oase și cunună.

Ascultați! Chemați lupii tineri! Îndepărtați spinii din inima mea urlătoare! Trageți la sorți! Tăcerea aceasta așteaptă celălalt țărm înțeles, un vânător al vremurilor noi de altă dată.