agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 1221 .



schimbă regulile
personals [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [Rinada ]

2015-11-17  | [This text should be read in romana]    | 



Există un obicei aici în Pandora, ca frunzele verzi să fie lovite de raze înainte de a fi înconjurate de-un arbore mare. Sfera mea de interes rătăcește în jurul grămezilor de bolnavi oarecum vitregiți de frunzele copacilor goi, osmotică fotosinteză a unui timp dezbrăcat de cadavre zidite-n ușa aceleiași scoarțe obtuze.

E un strugure copt, un ciorchine de secunde zemoase, un majordom stropit de rugina amplelor ore de toamnă târzie, cu nările ascunse între un de ce poligam și un telefon fără taste. Mami. O singură persoană s-a plâns. Noaptea nu poate trimite decât un singur certificat de deces când sufletele se ridică la cer prin grilaje de lemn scrijelit de absența unui clișeu ca o pânză de rafie.

Mă pregătesc să ridic mâinile sau mai bine un cânt ca pe un zmeu globular, un fel de libertate ce-și schimbă culorile aripilor prelungite până târziu în eternitate. Am întors, împins de la spate, stilul de atribuire de titluri sufletelor nevinovate îmbibate în lumina lor proprie alunecând din cuvânt în cuvânt cu siguranța unui mim anonim încurcat în mișcarea sa asimetrică și asmatică.

Să ridicăm, nu mâinile, să ridicăm mai degrabă ochii din pământ meteoric. Povestea asta declarată ar sta cu totul altfel lipită de zid ca boturile cailor corbi legați înadins pentru mirosul acesta de tăcere blocată în lift spre cerul albastru.

Se lasă ceața peste București. Se stinge câte un felinar pe promenadă. Cad reguli, frunze și grămezi de struguri albi. Respirau bieții actori temerari între invazii și voi, suflete calde. Separat pe undeva, lumina se tânguie cu orice preț într-o stare prelungă până când timpul perisabil al lucrurilor va trece prin noi meteoric ca o pată galbenă de ceară frumos lustruită.

Aș fi putut să rămân osmotică fotosinteză a unui timp dezbrăcat pe o scenă mundană. Nimeni nu ar fi aplaudat gestul majordomului înfrigurat de un fel de rugină de toamnă. Am ridicat însă mâinile spre un cer subteran, de acolo de unde curg logodite mirese în ritualuri nocturne și toate astea pentru că frunzele verzi nu se tem să fie lovite de raze.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. poezii
poezii
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!